estivație sf [At: ENC. ROM. III, 664 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr estivation] 1 (Bot) Preflorație. 2 (Fzl) Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase.

ESTIVAȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione].

ESTIVAȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation)

estivațiune sf vz estivație

estivație (desp. -ți-e) s. f., art. estivația (desp. -ți-a), g.-d. estivații, art. estivației

estivație (-ți-e) s. f., art. estivația (-ți-a), g.-d. art. estivației; pl. estivații, art. estivațiile (-ți-i-)

estivație s. f. (sil. -ți-e), art. estivația (sil. -ți-a), g.-d. art. estivației; pl. estivații, art. estivațiile (sil. -ți-i-)