8 definiții pentru estivație estivațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estivație sf [At: ENC. ROM. III, 664 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr estivation] 1 (Bot) Preflorație. 2 (Fzl) Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase.

ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation.

ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation.

ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione].

ESTIVÁȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation)

estivațiune sf vz estivație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estiváție (-ți-e) s. f., art. estiváția (-ți-a), g.-d. art. estiváției; pl. estiváții, art. estiváțiile (-ți-i-)

estiváție s. f. (sil. -ți-e), art. estiváția (sil. -ți-a), g.-d. art. estiváției; pl. estiváții, art. estiváțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ESTIVÁȚIE ≠ hibernare, hibernație.

Intrare: estivație
estivație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estivație
  • estivația
plural
  • estivații
  • estivațiile
genitiv-dativ singular
  • estivații
  • estivației
plural
  • estivații
  • estivațiilor
vocativ singular
plural
estivațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.