8 definiții pentru estivație estivațiune

estivație sf [At: ENC. ROM. III, 664 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr estivation] 1 (Bot) Preflorație. 2 (Fzl) Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase.

ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation.

ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation.

estiváție (-ți-e) s. f., art. estiváția (-ți-a), g.-d. art. estiváției; pl. estiváții, art. estiváțiile (-ți-i-)

ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione].

ESTIVÁȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation)

estivațiune sf vz estivație


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

estiváție s. f. (sil. -ți-e), art. estiváția (sil. -ți-a), g.-d. art. estiváției; pl. estiváții, art. estiváțiile (sil. -ți-i-)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ESTIVÁȚIE ≠ hibernare, hibernație.

Intrare: estivație
estivație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estivație
  • estivația
plural
  • estivații
  • estivațiile
genitiv-dativ singular
  • estivații
  • estivației
plural
  • estivații
  • estivațiilor
vocativ singular
plural
estivațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.