8 definiții pentru ester


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ester sm [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 51 / Pl: ~i / E: fr ester, ger Ester] Substanță obținută prin înlocuirea unui atom de hidrogen dintr-o moleculă de acid cu un radical organic.

ESTÉR, esteri, s. m. Combinație organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool și un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester.

ESTÉR, esteri, s. m. Combinație organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool și un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester.

ESTÉR, esteri, s. m. Substanță obținută prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unui acid printr-un radical organic.

ESTÉR s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester].

ESTÉR s. m. compus chimic rezultat prin acțiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă. (< fr. ester, germ. Ester)

ESTÉR ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool și un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. /<fr. ester, germ. Ester


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ester
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ester
  • esterul
  • esteru‑
plural
  • esteri
  • esterii
genitiv-dativ singular
  • ester
  • esterului
plural
  • esteri
  • esterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)