9 definiții pentru esplanadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade.

ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade.

esplana sf [At: NEGULICI, 369 / V: (înv) splana / Pl: ~de / E: fr esplanade[1]] 1 (Mil) Teren plat, de obicei în pantă lină, amenajat în jurul unei lucrări de fortificație. 2 Loc plan, de dimensiuni foarte mari, amenajat în fața unui edificiu monumental, pentru a-l pune în evidență Cf piață. 3 Loc amenajat pe o înălțime, de unde se pot privi împrejurimile. corectată

  1. În original, incorect: esplande LauraGellner

ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. (Franțuzism) Loc deschis, suprafață (de obicei plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată mai ales în fața unei clădiri monumentale. Ajungînd pe o esplanadă, se opri un minut să se odihnească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33.

ESPLANÁDĂ s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat în fața unui edificiu important. 2. (Mil.) Spațiu neted în pantă ușoară, situat în fața unei lucrări de fortificație. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].

ESPLANÁDĂ s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, în fața unui edificiu important. 2. spațiu neted în pantă ușoară, în fața unei lucrări de fortificație. (< fr. esplanade)

ESPLANÁDĂ ~e f. Loc (plantat cu arbori, iarbă și flori) care se află, de obicei, în fața unei clădiri monumentale. [G.-D. esplanadei] /<fr. esplanade

*esplanádă f., pl. e (fr. esplanade, d. it. spianata; sp. explanada. V. plan). Teren neted și descoperit înaintea unor fortificațiunĭ saŭ unor edificiĭ: esplanada invalizilor din Paris. V. podmol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde

esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde

Intrare: esplanadă
esplanadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplana
  • esplanada
plural
  • esplanade
  • esplanadele
genitiv-dativ singular
  • esplanade
  • esplanadei
plural
  • esplanade
  • esplanadelor
vocativ singular
plural

esplanadă

  • 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ajungînd pe o esplanadă, se opri un minut să se odihnească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33.
      surse: DLRLC
  • 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. (termen) militar Spațiu neted în pantă ușoară, situat în fața unei lucrări de fortificație.
    surse: DN

etimologie: