8 definiții pentru espingolă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESPINGOLĂ, espingole, s. f. Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. – Din fr. espingole.
ESPINGOLĂ, espingole, s. f. Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. – Din fr. espingole.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
espingolă sf [At: ENC. ROM. / S și: espingole / Pl: ~le / E: fr espingole] (Înv) Pușcă primitivă din bronz, montată pe un pivot, care se folosea în artileria de marină în sec. XVI.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESPINGOLĂ s.f. (Ist.) Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. [< fr. espingole].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESPINGOLĂ s. f. armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. (< fr. espingole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
espingole sf vz espingolă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
espingolă s. f., g.-d. art. espingolei; pl. espingole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
espingolă s. f., g.-d. art. espingolei; pl. espingole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
espingolă s. f., g.-d. art. espingolei; pl. espingole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
espingolă, espingolesubstantiv feminin
- 1. Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- espingole DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.