7 definiții pentru esopic

esopic, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ésopique] (Rar) 1 Specific lui Esop Si: (înv) esopicesc (1). 2 Care se referă la Esop Si: (înv) esopicesc (2). 3 Care aparține lui Esop Si: (înv) esopicesc (3). 4 Care provine de la Esop Si: (înv) esopicesc (4). 5 (Pex; liv) Ambiguu.

ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

esópic adj. m., pl. esópici; f. esópică, pl. esópice

esópic adj. m., pl. esópici; f. sg. esópică, pl. esópice

ESÓPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate].

ESÓPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique)

Intrare: esopic
esopic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esopic esopicul esopică esopica
plural esopici esopicii esopice esopicele
genitiv-dativ singular esopic esopicului esopice esopicei
plural esopici esopicilor esopice esopicelor
vocativ singular
plural