6 definiții pentru esopic

ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

esópic adj. m., pl. esópici; f. esópică, pl. esópice

esópic adj. m., pl. esópici; f. sg. esópică, pl. esópice

ESÓPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate].

ESÓPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique)

Intrare: esopic
esopic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esopic esopicul esopică esopica
plural esopici esopicii esopice esopicele
genitiv-dativ singular esopic esopicului esopice esopicei
plural esopici esopicilor esopice esopicelor
vocativ singular
plural