opțiuni
  • info

7 definiții pentru esopic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESOPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

ESOPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

esopic, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ésopique] (Rar) 1 Specific lui Esop Si: (înv) esopicesc (1). 2 Care se referă la Esop Si: (înv) esopicesc (2). 3 Care aparține lui Esop Si: (înv) esopicesc (3). 4 Care provine de la Esop Si: (înv) esopicesc (4). 5 (Pex; liv) Ambiguu.

ESOPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate].

ESOPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice

esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice

esopic adj. m., pl. esopici; f. sg. esopică, pl. esopice

Intrare: esopic
esopic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esopic
  • esopicul
  • esopicu‑
  • esopică
  • esopica
plural
  • esopici
  • esopicii
  • esopice
  • esopicele
genitiv-dativ singular
  • esopic
  • esopicului
  • esopice
  • esopicei
plural
  • esopici
  • esopicilor
  • esopice
  • esopicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

esopic, esopicăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.