esenian¹ [At: BARONZI, I. L. III, 216/31 / S și: (înv) esse~ / P: ~ni-an / Pl: ~ieni / E: fr essénien] 1 sm Membru al unei secte religioase, la vechii evrei, apărută pe la mijlocul sec. II a. C. caracterizată prin comunitatea bunurilor, ascetism, pacifism și practicarea divinației. 2 a Care aparține esenienilor (1). 3 a Referitor la esenieni (1). corectat(ă)