2 intrări

12 definiții

esențializare sf [At: CONTEMP., S. II, 1969, nr. 1208, 3/5 / Pl: (rar) ~zări / E: esențializa] 1 Exprimare a esenței (3) unui lucru. 2 Acțiune prin care ceva devine esențial (2) corectată

esențializáre s. f., g.-d. art. esențializării

ESENȚIALIZÁRE s. stilizare. (~ plastică.)

ESENȚIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a esențializa. [Pron. -ți-a-. / < esențializa].

esențializa vt [At: L 1965, nr. 176, 10/4 / Pzi: ~zez / E: esențial + -iza] 1 A exprima esența (3) unui lucru. 2 A face să devină esențial (2).

esențializá vb., ind. prez. 1 sg. esențializéz, 3 sg. și pl. esențializeáză

ESENȚIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

ESENȚIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene), a face esențial. [Pron. -ți-a-. / et. incertă].

ESENȚIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene). (< esențial + -iza)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESENȚIALIZARE s. stilizare. (~ plastică.)

esențializáre s. f. (livr.) Reducere la esență ◊ „Din metapoezie – poezia despre poezie, despre materia sa, cuvintele – Nichita Stănescu extrage neliniști metafizice, și dintr-un instrument, cugetarea asupra limbajului se transformă în chiar substanța gândirii poetice. Proces de abstractizare și de esențializare caracteristic întregii poezii moderne.” R.lit. 8 X 70 p. 21. ◊ „Recenta premieră de la Operetă reconfirmă că tinerii choreautori pot îndreptăți speranțele puse în ei. M. A. demonstrează aptitudinile ei de esențializare a dansului în «Nesfârșit, zborul Măiestrei» pe un libret de G. M. Săpt. 3 III 78 p. 6. ◊ Esențializarea pe care o presupune un banc [...] înseamnă o performanță.” D. 136/95 p. 16; v. și Săpt. 4 III 83 p. 6 (din esențializa; V. Guțu Romalo C.G. – atestări din 1969; DN3, DEX-S)

ESENȚIALIZA vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

Intrare: esențializa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esențializa
  • esențializare
  • esențializat
  • esențializatu‑
  • esențializând
  • esențializându‑
singular plural
  • esențializea
  • esențializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esențializez
(să)
  • esențializez
  • esențializam
  • esențializai
  • esențializasem
a II-a (tu)
  • esențializezi
(să)
  • esențializezi
  • esențializai
  • esențializași
  • esențializaseși
a III-a (el, ea)
  • esențializea
(să)
  • esențializeze
  • esențializa
  • esențializă
  • esențializase
plural I (noi)
  • esențializăm
(să)
  • esențializăm
  • esențializam
  • esențializarăm
  • esențializaserăm
  • esențializasem
a II-a (voi)
  • esențializați
(să)
  • esențializați
  • esențializați
  • esențializarăți
  • esențializaserăți
  • esențializaseți
a III-a (ei, ele)
  • esențializea
(să)
  • esențializeze
  • esențializau
  • esențializa
  • esențializaseră
Intrare: esențializare
esențializare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esențializare
  • esențializarea
plural
  • esențializări
  • esențializările
genitiv-dativ singular
  • esențializări
  • esențializării
plural
  • esențializări
  • esențializărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)