2 intrări

10 definiții

esențializáre s. f., g.-d. art. esențializării

ESENȚIALIZÁRE s. stilizare. (~ plastică.)

ESENȚIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a esențializa. [Pron. -ți-a-. / < esențializa].

esențializá vb., ind. prez. 1 sg. esențializéz, 3 sg. și pl. esențializeáză

ESENȚIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

ESENȚIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene), a face esențial. [Pron. -ți-a-. / et. incertă].

ESENȚIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene). (< esențial + -iza)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESENȚIALIZÁRE s. stilizare. (~ plastică.)

esențializáre s.f. (livr.) Reducere la esență ◊ „Din metapoezie – poezia despre poezie, despre materia sa, cuvintele – Nichita Stănescu extrage neliniști metafizice, și dintr-un instrument, cugetarea asupra limbajului se transformă în chiar substanța gândirii poetice. Proces de abstractizare și de esențializare caracteristic întregii poezii moderne.” R.lit. 8 X 70 p. 21. ◊ „Recenta premieră de la Operetă reconfirmă că tinerii choreautori pot îndreptăți speranțele puse în ei. M.A. demonstrează aptitudinile ei de esențializare a dansului în «Nesfârșit, zborul Măiestrei» pe un libret de G.M.” Săpt. 3 III 78 p. 6. ◊ Esențializarea pe care o presupune un banc [...] înseamnă o performanță.” D. 136/95 p. 16; v. și Săpt. 4 III 83 p. 6 (din esențializa; V. Guțu Romalo C.G. – atestări din 1969; DN3, DEX-S)

ESENȚIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

Intrare: esențializa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esențializa esențializare esențializat esențializând singular plural
esențializea esențializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esențializez (să) esențializez esențializam esențializai esențializasem
a II-a (tu) esențializezi (să) esențializezi esențializai esențializași esențializaseși
a III-a (el, ea) esențializea (să) esențializeze esențializa esențializă esențializase
plural I (noi) esențializăm (să) esențializăm esențializam esențializarăm esențializaserăm, esențializasem*
a II-a (voi) esențializați (să) esențializați esențializați esențializarăți esențializaserăți, esențializaseți*
a III-a (ei, ele) esențializea (să) esențializeze esențializau esențializa esențializaseră
Intrare: esențializare
esențializare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esențializare esențializarea
plural esențializări esențializările
genitiv-dativ singular esențializări esențializării
plural esențializări esențializărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)