6 definiții pentru esențializa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esențializa vt [At: L 1965, nr. 176, 10/4 / Pzi: ~zez / E: esențial + -iza] 1 A exprima esența (3) unui lucru. 2 A face să devină esențial (2).

ESENȚIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene), a face esențial. [Pron. -ți-a-. / et. incertă].

ESENȚIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene). (< esențial + -iza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esențializá vb., ind. prez. 1 sg. esențializéz, 3 sg. și pl. esențializeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESENȚIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

ESENȚIALIZA vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

Intrare: esențializa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esențializa
  • esențializare
  • esențializat
  • esențializatu‑
  • esențializând
  • esențializându‑
singular plural
  • esențializea
  • esențializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esențializez
(să)
  • esențializez
  • esențializam
  • esențializai
  • esențializasem
a II-a (tu)
  • esențializezi
(să)
  • esențializezi
  • esențializai
  • esențializași
  • esențializaseși
a III-a (el, ea)
  • esențializea
(să)
  • esențializeze
  • esențializa
  • esențializă
  • esențializase
plural I (noi)
  • esențializăm
(să)
  • esențializăm
  • esențializam
  • esențializarăm
  • esențializaserăm
  • esențializasem
a II-a (voi)
  • esențializați
(să)
  • esențializați
  • esențializați
  • esențializarăți
  • esențializaserăți
  • esențializaseți
a III-a (ei, ele)
  • esențializea
(să)
  • esențializeze
  • esențializau
  • esențializa
  • esențializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)