4 definiții pentru esențialism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esențialism sns [At: DN2 / E: fr essentialisme] 1 Doctrină medicală care admitea că maladiile sunt de esență proprie, independente de perturbările organismului. 2 (Îoc existențialism) Teorie filozofică ce admite că esența precede existența.

ESENȚIALÍSM s.n. Doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecărei boli. [< fr. essentialisme].

ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: esențialism
esențialism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esențialism
  • esențialismul
  • esențialismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • esențialism
  • esențialismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)