7 definiții pentru eseistic

eseistic, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 388 / S și: esse~ / P: e-se-is~ / Pl: ~ici, ~ice / E: eseist + -ic] 1 sf Totalitate a eseurilor unui scriitor, ale unei epoci sau ale unei literaturi. 2 a Care aparține eseului. 3 a Care se referă la eseu.

ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.

ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.

eseístic adj. m., pl. eseístici; f. eseístică, pl. eseístice

eseístic adj. m., pl. eseístici; f. sg. eseístică, pl. eseístice

ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique].

ESEÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr. essayistique)

Intrare: eseistic
eseistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eseistic eseisticul eseistică eseistica
plural eseistici eseisticii eseistice eseisticele
genitiv-dativ singular eseistic eseisticului eseistice eseisticei
plural eseistici eseisticilor eseistice eseisticelor
vocativ singular
plural