10 definiții pentru eseist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eseist smf, a [At: VIANU, A. P. 297 / S și: esse~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr essaiyste] 1-2 (Autor) care compune eseuri (literare).

ESEÍST, -Ă, eseiști, -te, s. m. și f. Autor de eseuri. – Din fr. essayiste.

ESEÍST, -Ă, eseiști, -te, s. m. și f. Autor de eseuri. – Din fr. essayiste.

ESEÍST, eseiști, s. m. Autor de eseuri.

ESEÍST, -Ă s.m. și f. Autor de eseuri. [Cf. fr. essayiste].

ESEÍST, -Ă s. m. f. autor de eseuri. (< fr. essayiste)

ESEÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Autor de eseuri. /<fr. essayiste, engl. essayist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eseíst s. m., pl. eseíști

eseíst s. m., pl. eseíști

eseístă s. f., g.-d. art. eseístei; pl. eseíste

eseístă s. f., pl. eseíste

Intrare: eseist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eseist
  • eseistul
  • eseistu‑
plural
  • eseiști
  • eseiștii
genitiv-dativ singular
  • eseist
  • eseistului
plural
  • eseiști
  • eseiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)