2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESCROCÁRE, escrocări, s. f. Acțiunea de a escroca și rezultatul ei. – V. escroca.

ESCROCÁRE, escrocări, s. f. Acțiunea de a escroca și rezultatul ei. – V. escroca.

escrocare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: escroca] Obținere de bunuri străine prin mijloace frauduloase Si: escrocherie, înșelare.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

escroca vt [At: BARCIANU / V: exc~ / Pzi: ~chez / E: fr escroquer] A obține prin înșelătorie un profit material Si: a înșela, a pungăși.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobîndi prin șiretlic și fraudă bunuri care aparțin altcuiva; a înșela, a pungași.

ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].

ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)

A ESCROCÁ ~chéz tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer

*escrochéz, a -ocá v. tr. (fr. escroquer, d. it. scroccare). Fur înșelînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escrocáre s. f., g.-d. art. escrocắrii; pl. escrocắri

escrocáre s. f., g.-d. art. escrocării; pl. escrocări

escrocá (a ~) vb., ind. prez. 3 escrocheáză

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESCROCÁRE s. înșelare, pungășire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.)

ESCROCARE s. înșelare, pungășire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.)

ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

ESCROCA vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

Intrare: escrocare
escrocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escrocare
  • escrocarea
plural
  • escrocări
  • escrocările
genitiv-dativ singular
  • escrocări
  • escrocării
plural
  • escrocări
  • escrocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: escroca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escroca
  • escrocare
  • escrocat
  • escrocatu‑
  • escrocând
  • escrocându‑
singular plural
  • escrochea
  • escrocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escrochez
(să)
  • escrochez
  • escrocam
  • escrocai
  • escrocasem
a II-a (tu)
  • escrochezi
(să)
  • escrochezi
  • escrocai
  • escrocași
  • escrocaseși
a III-a (el, ea)
  • escrochea
(să)
  • escrocheze
  • escroca
  • escrocă
  • escrocase
plural I (noi)
  • escrocăm
(să)
  • escrocăm
  • escrocam
  • escrocarăm
  • escrocaserăm
  • escrocasem
a II-a (voi)
  • escrocați
(să)
  • escrocați
  • escrocați
  • escrocarăți
  • escrocaserăți
  • escrocaseți
a III-a (ei, ele)
  • escrochea
(să)
  • escrocheze
  • escrocau
  • escroca
  • escrocaseră
excroca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

escrocare

etimologie:

  • vezi escroca
    surse: DEX '98 DEX '09

escroca excroca

etimologie: