12 definiții pentru escroca

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobîndi prin șiretlic și fraudă bunuri care aparțin altcuiva; a înșela, a pungași.

escrocá (a ~) vb., ind. prez. 3 escrocheáză

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză

ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].

ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)

A ESCROCÁ ~chéz tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer

*escrochéz, a -ocá v. tr. (fr. escroquer, d. it. scroccare). Fur înșelînd.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

Intrare: escroca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escroca escrocare escrocat escrocând singular plural
escrochea escrocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escrochez (să) escrochez escrocam escrocai escrocasem
a II-a (tu) escrochezi (să) escrochezi escrocai escrocași escrocaseși
a III-a (el, ea) escrochea (să) escrocheze escroca escrocă escrocase
plural I (noi) escrocăm (să) escrocăm escrocam escrocarăm escrocaserăm, escrocasem*
a II-a (voi) escrocați (să) escrocați escrocați escrocarăți escrocaserăți, escrocaseți*
a III-a (ei, ele) escrochea (să) escrocheze escrocau escroca escrocaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)