5 definiții pentru escamotaj escamotagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escamotaj sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~agiu (Pl: ~age), scamotagiu / Pl: ~aje[1] / E: fr escamotage] 1-10 Escamotare (1-10). modificată

  1. În original lipsește pluralul formei principale — LauraGellner

ESCAMOTÁJ s.n. Faptul de a escamota; escamotare. ♦ Acrobație nautică făcută cu caiacul, constând într-o întoarcere înapoi cu ambarcația și o revenire. [< fr. escamotage].

ESCAMOTÁJ s. n. 1. escamotare. 2. acrobație nautică cu caiacul, într-o întoarcere cu ambarcația și o revenire. (< fr. escamotage)

escamotagiu sn vz escamotaj


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escamotáj s. n., pl. escamotáje

Intrare: escamotaj
escamotaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escamotaj
  • escamotajul
  • escamotaju‑
plural
  • escamotaje
  • escamotajele
genitiv-dativ singular
  • escamotaj
  • escamotajului
plural
  • escamotaje
  • escamotajelor
vocativ singular
plural
escamotagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)