4 definiții pentru esacțiune

ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.

ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.

ESACȚIÚNE s.f. v. exacțiune.

EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.

Intrare: esacțiune
esacțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esacțiune esacțiunea
plural esacțiuni esacțiunile
genitiv-dativ singular esacțiuni esacțiunii
plural esacțiuni esacțiunilor
vocativ singular
plural