8 definiții pentru eruptivism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eruptivism sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr éruptivisme] Ansamblu de fenomene care țin de mișcarea și de localizarea magmei în scoarța terestră și pe suprafața acesteia, din care rezultă roci eruptive și zăcăminte metalifere.

ERUPTIVÍSM s. n. Ansamblu de fenomene care conduc la producerea erupției magmei în scoarța terestră. – Din fr. éruptivisme.

ERUPTIVÍSM s. n. Ansamblu de fenomene care conduc la producerea erupției magmei în scoarța terestră. – Din fr. éruptivisme.

ERUPTIVÍSM s.n. Ansamblu de fenomene legate de mișcarea și de localizarea magmelor în scoarța terestră sau pe suprafața ei. [< fr. éruptivisme].

ERUPTIVÍSM s. n. ansamblu de fenomene legate de erupțiile vulcanice. (< fr. éruptivisme)

ERUPTIVÍSM n. Totalitate a fenomenelor legate de procesul de formare a rocilor eruptive. /<fr. éruptivisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERUPTIVÍSM (< fr., lat.) s. n. Ansamblul fenomenelor ce țin de dinamica și localizarea magmei în zonele profunde (intruziuni) și la suprafața scoarței terestre (efuziuni) din care rezultă roci eruptive (intruzive, efuzive, filoniene) și zăcăminte metalifere.

Intrare: eruptivism
eruptivism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eruptivism
  • eruptivismul
  • eruptivismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eruptivism
  • eruptivismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)