Definiția cu ID-ul 897349:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție, care provine de la o erupție; de natură vulcanică. Roci eruptive.Fig. Care lasă frîu liber pornirilor violente; nestăpînit, violent, impetuos. V. vulcanic. O astfel de natură modestă era firesc să se simtă atrasă către entuziasmul eruptiv al unui om ca Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 211. 2. (Med.; despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții, care se manifestă printr-o erupție (2). Febră eruptivă.