3 definiții pentru erucivor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERUCIVÓR, -Ă adj. (despre păsări) care se hrănește cu omizi. (< fr. érucivore)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
erucivór adj. m., pl. erucivóri; f. sg. erucivóră, pl. erucivóre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ERUCI- „omidă”. ◊ L. eruca „omidă” > fr. éruci-, engl. id. > rom. eruci-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de omidă; ~vor (v. -vor), adj., (despre păsări) care se hrănește cu omizi.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: erucivor
erucivor adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)