2 intrări

4 definiții

eroizáre s. f. (sil. -ro-i-), g.-d. art. eroizării

eroiza vt [At: OPRESCU, I. A. IV, 53 / Pzi: ~zez / E: fr héroïser] (Rar) 1 A da caracter eroic. 2 A face să capete caracter eroic.

eroizá vb. (sil. -ro-i-), ind. prez. 1 sg. eroizéz, 3 sg. și pl. eroizeáză

EROIZÁ vb. tr. a investi cu caracter eroic. (< fr. héroïser)

Intrare: eroiza
  • silabație: -ro-i-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eroiza
  • eroizare
  • eroizat
  • eroizând
singular plural
  • eroizea
  • eroizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eroizez
(să)
  • eroizez
  • eroizam
  • eroizai
  • eroizasem
a II-a (tu)
  • eroizezi
(să)
  • eroizezi
  • eroizai
  • eroizași
  • eroizaseși
a III-a (el, ea)
  • eroizea
(să)
  • eroizeze
  • eroiza
  • eroiză
  • eroizase
plural I (noi)
  • eroizăm
(să)
  • eroizăm
  • eroizam
  • eroizarăm
  • eroizaserăm
  • eroizasem
a II-a (voi)
  • eroizați
(să)
  • eroizați
  • eroizați
  • eroizarăți
  • eroizaserăți
  • eroizaseți
a III-a (ei, ele)
  • eroizea
(să)
  • eroizeze
  • eroizau
  • eroiza
  • eroizaseră
Intrare: eroizare
eroizare infinitiv lung
  • silabație: -ro-i-
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eroizare
  • eroizarea
plural
  • eroizări
  • eroizările
genitiv-dativ singular
  • eroizări
  • eroizării
plural
  • eroizări
  • eroizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)