2 intrări

3 definiții

eroizáre s. f. (sil. -ro-i-), g.-d. art. eroizării

eroizá vb. (sil. -ro-i-), ind. prez. 1 sg. eroizéz, 3 sg. și pl. eroizeáză

EROIZÁ vb. tr. a investi cu caracter eroic. (< fr. héroïser)

Intrare: eroiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eroiza eroizare eroizat eroizând singular plural
eroizea eroizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eroizez (să) eroizez eroizam eroizai eroizasem
a II-a (tu) eroizezi (să) eroizezi eroizai eroizași eroizaseși
a III-a (el, ea) eroizea (să) eroizeze eroiza eroiză eroizase
plural I (noi) eroizăm (să) eroizăm eroizam eroizarăm eroizaserăm, eroizasem*
a II-a (voi) eroizați (să) eroizați eroizați eroizarăți eroizaserăți, eroizaseți*
a III-a (ei, ele) eroizea (să) eroizeze eroizau eroiza eroizaseră
Intrare: eroizare
eroizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eroizare eroizarea
plural eroizări eroizările
genitiv-dativ singular eroizări eroizării
plural eroizări eroizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)