12 definiții pentru erodiu

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

ERÓDIU, erodii, s. m. Pasăre migratoare mare, de culoare albă ca zăpada, ale cărei pene lungi și subțiri sînt purtate ca podoabă (Ardea alba); stîrc alb. Îi mai dete un steag verde, spre semn de protecție otomană, mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase. BĂLCESCU, O. II 273.

eródiu [diu pron. diu] s. m., art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (-di-ii)

eródiu s. m. [-diu pron. -diu], art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (sil. -di-ii)

eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).

erodiu m. numele muntenesc al cocostârcului. [Slav. ERODIĬ].

eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.

ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.

ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

erodiu álb s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

erodiu máre s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

Intrare: erodiu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erodiu erodiul
plural erodii erodiii
genitiv-dativ singular erodiu erodiului
plural erodii erodiilor
vocativ singular
plural