16 definiții pentru erodiu erodie irodion

erodiu sm [At: BĂCESCU, PĂS. 80 / V: (înv) ~ie, irodie sf ~ion, irodion sn / Pl: ~ii / E: vsl иродиоун] (Orn; rar) Egretă.

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

ERÓDIU, erodii, s. m. Pasăre migratoare mare, de culoare albă ca zăpada, ale cărei pene lungi și subțiri sînt purtate ca podoabă (Ardea alba); stîrc alb. Îi mai dete un steag verde, spre semn de protecție otomană, mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase. BĂLCESCU, O. II 273.

eródiu [diu pron. diu] s. m., art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (-di-ii)

eródiu s. m. [-diu pron. -dĭu], art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (sil. -di-ii)

eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).

erodiu m. numele muntenesc al cocostârcului. [Slav. ERODIĬ].

eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.

ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.

ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.

iródie și irodión, V. erodiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

erodiu alb s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

erodiu mare s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

Intrare: erodiu
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erodiu erodiul
plural erodii erodiii
genitiv-dativ singular erodiu erodiului
plural erodii erodiilor
vocativ singular
plural
erodie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
irodion
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.