12 definiții pentru ermitaj ermitagiu

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. (Franțuzism) Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. (Franțuzism rar) Locuința unui ermit; fig. loc retras. – Variantă: (învechit) ermitágiu, ermitagii (NEGRUZZI, S. I 309), s. n.

ermitáj s. n., pl. ermitáje

ermitáj s. n., pl. ermitáje

ERMITÁJ s.n. (Rar) Pustnicie, sihăstrie; (p. ext.) mic palat izolat; loc depărtat, izolat, retras de lume; pavilion izolat în parcul unui castel. [Var. ermitagiu s.n. / < fr. ermitage].

ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage)

*ermitáj n., pl. e (fr. ermitage, d. ermite, eremit. V. eremit). Barb. Sihăstrie, pustnicie, singurătate.

ERMITÁGIU s. n. v. ermitaj.

ERMITÁGIU s.n. v. ermitaj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERMITAJ, muzeu la Sankt Petersburg. Inițial (1764) colecție particulară a Ecaterinei a II-a, a fost deschis pentru public în 1852. Conține lucrări de artă antice europene și orientale (singura colecție din lume de argintărie sasanidă), artă medievală și modernă, secții de numismatică și artă decorativă, un cabinet de stampe. Este dotat cu o bibliotecă. Clădirile E. constituie un important ansamblu arhitectonic, urmărind evoluția palatelor de acest fel, de la baroc (Palatul de Iarnă) la neoclasicism: Palatul de Iarnă (construit în 1754-1762 de B.F. Rastrelli), Micul E. (1764-1767, V. de la Mothe), Vechiul E. (1771-1787, I.M. von Felten), Noul E. (1839-1852, L. von Klenze), Teatrul (1783-1787, J. Quarenghi).

Intrare: ermitaj
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermitaj ermitajul
plural ermitaje ermitajele
genitiv-dativ singular ermitaj ermitajului
plural ermitaje ermitajelor
vocativ singular
plural
ermitagiu substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermitagiu ermitagiul
plural ermitagii ermitagiile
genitiv-dativ singular ermitagiu ermitagiului
plural ermitagii ermitagiilor
vocativ singular
plural

ermitaj ermitagiu

  • 1. franțuzism Locuința unui eremit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pustnicie sihăstrie
  • 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Pavilion izolat în parcul unui castel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: