2 intrări

8 definiții

ermetizáre s. f., g.-d. art. ermetizării

ERMETIZÁRE s.f. Acțiunea de a ermetiza. [< ermetiza].

ERMETIZÁ, ermetizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ermetic, de neînțeles. – Din fr. hermétiser.

ERMETIZÁ, ermetizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ermetic, de neînțeles. – Din fr. hermétiser.

ermetizá vb., ind. prez. 1 sg. ermetizéz, 3 sg. și pl. ermetizeáză

ERMETIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face ermetic, de neînțeles. [Cf. fr. hermétiser].

ERMETIZÁ vb. tr. a da un caracter ermetic (2). (< fr. hermétiser)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ermetizá v. hermetiza

Intrare: ermetiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ermetiza ermetizare ermetizat ermetizând singular plural
ermetizea ermetizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ermetizez (să) ermetizez ermetizam ermetizai ermetizasem
a II-a (tu) ermetizezi (să) ermetizezi ermetizai ermetizași ermetizaseși
a III-a (el, ea) ermetizea (să) ermetizeze ermetiza ermetiză ermetizase
plural I (noi) ermetizăm (să) ermetizăm ermetizam ermetizarăm ermetizaserăm, ermetizasem*
a II-a (voi) ermetizați (să) ermetizați ermetizați ermetizarăți ermetizaserăți, ermetizaseți*
a III-a (ei, ele) ermetizea (să) ermetizeze ermetizau ermetiza ermetizaseră
Intrare: ermetizare
ermetizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermetizare ermetizarea
plural ermetizări ermetizările
genitiv-dativ singular ermetizări ermetizării
plural ermetizări ermetizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)