2 intrări

9 definiții

eritem sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~e / E: fr érythème] 1 (Med) Afecțiune a pielii care se manifestă printr-o înroșire superficială. 2 (Med; îs) ~ nodos Simptom al unor boli (mai ales al tuberculozei) care constă în apariția pe piele a unor noduli tari sau a unor bășici seroase.

ERITÉM, eriteme, s. n. Roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli. – Din fr. érythème.

ERITÉM, eriteme, s. n. Roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli. – Din fr. érythème.

ERITÉM s. n. (Med.) Roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diverse boli. ◊ Eritem nodos = simptom al mai multor boli (mai ales al tuberculozei) caracterizat prin apariția pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor bășicuțe seroase.

eritém s. n., pl. eritéme

eritém s. n., pl. eritéme

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață].

ERITÉM s. n. înroșire a pielii, ca urmare a unei congestii. (< fr. érythème, gr. erythema)

ERITÉM ~e n. Stare patologică manifestată prin apariția petelor roșii pe piele. /<fr. érytheme

Intrare: eritem (pl. eriteme)
eritem (pl. eriteme) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eritem eritemul
plural eriteme eritemele
genitiv-dativ singular eritem eritemului
plural eriteme eritemelor
vocativ singular
plural
Intrare: eritem (pl. eritemuri)
eritem (pl. eritemuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eritem eritemul
plural eritemuri eritemurile
genitiv-dativ singular eritem eritemului
plural eritemuri eritemurilor
vocativ singular
plural