9 definiții pentru erinii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erinii sfp [At: VIANU, L. U. 85 / E: fr érinnyes] (În mitologia greacă) Divinități ale infernului, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, care pedepseau fărădelegile muritorilor.

ERÍNII n. pr. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes.[1]

  1. După alte surse, acc.: ERINÍI. LauraGellner

ERINÍI s. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes.[1]

  1. După alte surse, acc.: ERÍNII. LauraGellner

ERINÍI s.f.pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. [< fr. érinnyes, cf. gr. Erinyes].

ERÍNII s. f. pl. (la greci) divinități ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. (< fr. érinnyes, gr. Erinyes)

Erinii f. pl. Mit. numele grec al Furiilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!Erínii s. propriu f. pl., art. Eríniile (-ni-i-)

erínii s. f. pl., art. eríniile (sil. -ni-i-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: erinii
substantiv feminin (F170)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • erinii
  • eriniile
genitiv-dativ singular
plural
  • erinii
  • eriniilor
vocativ singular
plural