11 definiții pentru ergotină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergoti sf [At: ENC. ROM. II, 324 / Pl: ~ne / E: fr ergotine] Substanță toxică extrasă din secară-cornută, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiorespiratorii și care este folosită în medicină (mai ales în obstetrică) drept hemostatic și ca vasoconstrictor Si: ergotoxină.

ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se folosește în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. – Din fr. ergotine.

ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare obținută din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se întrebuințează în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. – Din fr. ergotine.

ERGOTÍNĂ s. f. Substanță otrăvitoare care se obține din secara cornută și care se întrebuințează în medicină împotriva hemoragiilor.

ERGOTÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din secara cornută, în medicină ca hemostatic; ergotoxină. [< fr. ergotine].

ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracția mușchilor și este hemostatic; ergotoxină. (< fr. ergotine)

*ergotínă f., pl. e (fr. ergotine, d. ergot, secară cornută). Chim. Un alcaloid veninos scos din secara cornută și întrebuințat la oprit sîngele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ergotínă s. f., g.-d. art. ergotínei; pl. ergotíne

ergotínă s. f., g.-d. art. ergotínei; pl. ergotíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERGOTÍNĂ s. v. ergotoxină.

ERGOTI s. (FARM.) ergotoxină. (~ este un hemostatic.)

Intrare: ergotină
ergotină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergoti
  • ergotina
plural
  • ergotine
  • ergotinele
genitiv-dativ singular
  • ergotine
  • ergotinei
plural
  • ergotine
  • ergotinelor
vocativ singular
plural