ergo-² [At: FORM. CUV. I, 248 / E: ns cf fr ergo] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la muncă. 2 Activitate. 3 Energie. corectat(ă)

ergo¹ c [At: LM / E: lat ergo] (Ltm) Deci.

*ERGO conjuncție^[1] lat. Deci, prin urmare. modificată

ERGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) muncă”, „activitate”, „energie”. [< fr. ergo-, cf. gr. ergon].

ERGO-, -ERGIE elem. „muncă, activitate, energie.” (< fr. ergo-, -ergie, cf. gr. ergon)

tantum ergo Is [At: DN³ / E: lat tantum ergo] 1 Începutul unui imn liturgic creștin. 2 (Fig) Declarație (1) deschisă.

TANTUM ERGO loc. s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atît de mare (jurămînt)].

TANTUM ERGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă. (< lat. tantum ergo, un atât de mare /jurământ/)

ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-. □ ~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN^[1] și un grup de ribozomi; sin. polizom.