4 definiții pentru eremitism

eremitism sns [At: CĂLINESCU, O. XII, 12 / E: fr érémitisme] (Liv) 1 Situație a eremitului. 2 Viață de eremit.

EREMITÍSM s.n. Situație de eremit. [< fr. érémitisme].

EREMITÍSM s. n. mod de viață al eremiților. (< fr. érémitisme)

Intrare: eremitism
eremitism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eremitism eremitismul
plural
genitiv-dativ singular eremitism eremitismului
plural
vocativ singular
plural