7 definiții pentru erectil

erectil, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr érectile] 1 (D. unele țesuturi sau organe) Care poate să-și mărească volumul, devenind dur, rigid sub influența fluxului sangvin. 2 Referitor la erecție. 3 De erecție. 4 (Înv; îs) Tumoare (sau umflătură) Tumoare (congenitală) care, sub acțiunea variațiilor de temperatură, își mărește volumul și devine rigidă.

ERECTÍL, -Ă, erectili, -e, adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. – Din fr. érectile.

ERECTÍL, -Ă, erectili, -e, adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. – Din fr. érectile.

erectíl adj. m., pl. erectíli; f. erectílă, pl. erectíle

erectíl adj. m., pl. erectíli; f. sg. erectílă, pl. erectíle

ERECTÍL, -Ă adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. [< fr. érectile].

ERECTÍL, -Ă adj. referitor la erecție; capabil de erecție. (< fr. érectile)

Intrare: erectil
erectil adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erectil erectilul erecti erectila
plural erectili erectilii erectile erectilele
genitiv-dativ singular erectil erectilului erectile erectilei
plural erectili erectililor erectile erectilelor
vocativ singular
plural