2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus.

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus.

SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. Ridicat drept în sus, vertical. Tulpini fertile ascendente sau erecte. FLORA R.P.R. II 84.

eréct adj. m., pl. erécți; f. eréctă, pl. erécte

crăíță s. f., g.-d. art. crăíței; pl. crăíțe

eréct adj. m., pl. erécți; f. sg. eréctă, pl. erécte

sclipéț s. m., pl. sclipéți

CRĂÍȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

CRĂÍȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.

ERÉCT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.)

SCLÍPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.

SCLÍPEȚ s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, dumbeț, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

ERÉCT, -Ă adj. (Liv.; mai ales despre plante) Drept, ridicat în sus; vertical. [< lat. erectus < erigere – a ridica].

ERÉCT, -Ă adj. (biol.; despre organe) drept, ridicat în sus; vertical. (< lat. erectus)

CRĂÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță

ERÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre tulpina unor plante) Care are poziție verticală; ridicat în sus. /<lat. erectus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERÉCT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.)

C. erecta Lem. Specie cu flori (cca 6,5 cm diametru) galbene-deschis. Tulpină cilindrică, verde-gălbuie, 25-30 cm înălțime, cu mamile oblice, globuloase, axile lînoase și glande galbene. Spinii marginali gălbui, cei centrali îndoiți spre jos, cca 2 cm lungime.

Intrare: erect
erect adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erect erectul erectă erecta
plural erecți erecții erecte erectele
genitiv-dativ singular erect erectului erecte erectei
plural erecți erecților erecte erectelor
vocativ singular
plural
Intrare: erecta
erecta