12 definiții pentru erect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erect, ~ă a [At: GRECEANU, FL. 15 / Pl: ~cți, ~e / E: lat erectus] Ridicat drept în sus Si: vertical.

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus.

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. (Despre plante sau despre tulpina lor) Ridicat drept în sus; vertical. – Din lat. erectus.

ERÉCT, -Ă, erecți, -te, adj. Ridicat drept în sus, vertical. Tulpini fertile ascendente sau erecte. FLORA R.P.R. II 84.

ERÉCT, -Ă adj. (Liv.; mai ales despre plante) Drept, ridicat în sus; vertical. [< lat. erectus < erigere – a ridica].

ERÉCT, -Ă adj. (biol.; despre organe) drept, ridicat în sus; vertical. (< lat. erectus)

ERÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre tulpina unor plante) Care are poziție verticală; ridicat în sus. /<lat. erectus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eréct adj. m., pl. erécți; f. eréctă, pl. erécte

eréct adj. m., pl. erécți; f. sg. eréctă, pl. erécte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERÉCT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.)

ERECT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sta erect expr. (adol.) a rămâne treaz, a veghea.

PENIS ERECT armătură, Everest, giolgău, manetă, os, par, Penteleu, portdrapel, schimbător de viteze, toroipan.

Intrare: erect
erect adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erect
  • erectul
  • erectu‑
  • erectă
  • erecta
plural
  • erecți
  • erecții
  • erecte
  • erectele
genitiv-dativ singular
  • erect
  • erectului
  • erecte
  • erectei
plural
  • erecți
  • erecților
  • erecte
  • erectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)