4 definiții pentru erasmic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erasmic, ~ă a [At: L. ROM. 1962, nr. 5, 563 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr érasmique] 1-7 (Liv) Erasmian (1-7).

ERÁSMIC, -Ă adj. Care provine de la Erasm. ◊ Citire erasmică = citire a limbilor clasice indicată de Erasm, potrivit modului cum acesta presupunea că se pronunțau. [Cf. Erasm din Rotterdam – învățat olandez din evul mediu].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erásmic adj. m., pl. erásmici; f. erásmică, pl. erásmice

erásmic adj. m., pl. erásmici; f. sg. erásmică, pl. erásmice

Intrare: erasmic
erasmic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erasmic
  • erasmicul
  • erasmicu‑
  • erasmică
  • erasmica
plural
  • erasmici
  • erasmicii
  • erasmice
  • erasmicele
genitiv-dativ singular
  • erasmic
  • erasmicului
  • erasmice
  • erasmicei
plural
  • erasmici
  • erasmicilor
  • erasmice
  • erasmicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)