2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica.

ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica.

eradicare sf [At: MDENC / Pl: ~cări / E: eradica] 1 (Liv) Dezrădăcinare (a unui arbore sau a unei plante) Si: (liv) eradicație (1). 2 Înlăturare completă a unei boli infecțioase sau contagioase, a unei epidemii etc. Si: (liv) eradicație (2). 3 Înlăturare completă a cauzelor care provoacă apariția unui proces patologic Si: (liv) eradicație (3) Si: (îvp) stârpire. 4 Dispariție completă a unor stări de lucruri (sau a unor manifestări sociale) Si: eliminare, extirpare, lichidare, suprimare, (liv) eradicație (4).

ERADICÁRE s.f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei; eradicație. [< eradica].

ERADICÁ, eradichez, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. [Prez. ind. și: eradíc] – Din lat., it. eradicare.

eradica vt [At: LM / Pzi: eradic / E: it eradicare, lat eradicare] 1 (C. i. plante, mai ales arbori) A dezrădăcina. 2 (C. i. boli infecțioase, contagioase sau epidemii) A face să dispară. 3 A înlătura complet cauzele care provoacă apariția unui proces patologic Si: (îvp) a stârpi. 4 (C. i. stări de lucruri, manifestări sociale etc.) A face să dispară complet Si: a elimina, a lichida, a suprima.

ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare.

ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer)

A ERADICÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eradicare s. f., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări

eradicáre s. f., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări

eradica (a ~) vb., ind. prez. 3 eradichea

eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERADICÁRE s. v. dezrădăcinare, stârpire.

eradicare s. v. DEZRĂDĂCINARE. STÎRPIRE.

ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.

eradica vb. v. DEZRĂDĂCINA. STÎRPI.

Intrare: eradicare
eradicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eradicare
  • eradicarea
plural
  • eradicări
  • eradicările
genitiv-dativ singular
  • eradicări
  • eradicării
plural
  • eradicări
  • eradicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: eradica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eradica
  • eradicare
  • eradicat
  • eradicatu‑
  • eradicând
  • eradicându‑
singular plural
  • eradichea
  • eradicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eradichez
(să)
  • eradichez
  • eradicam
  • eradicai
  • eradicasem
a II-a (tu)
  • eradichezi
(să)
  • eradichezi
  • eradicai
  • eradicași
  • eradicaseși
a III-a (el, ea)
  • eradichea
(să)
  • eradicheze
  • eradica
  • eradică
  • eradicase
plural I (noi)
  • eradicăm
(să)
  • eradicăm
  • eradicam
  • eradicarăm
  • eradicaserăm
  • eradicasem
a II-a (voi)
  • eradicați
(să)
  • eradicați
  • eradicați
  • eradicarăți
  • eradicaserăți
  • eradicaseți
a III-a (ei, ele)
  • eradichea
(să)
  • eradicheze
  • eradicau
  • eradica
  • eradicaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eradica
  • eradicare
  • eradicat
  • eradicatu‑
  • eradicând
  • eradicându‑
singular plural
  • eradi
  • eradicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eradic
(să)
  • eradic
  • eradicam
  • eradicai
  • eradicasem
a II-a (tu)
  • eradici
(să)
  • eradici
  • eradicai
  • eradicași
  • eradicaseși
a III-a (el, ea)
  • eradi
(să)
  • eradice
  • eradica
  • eradică
  • eradicase
plural I (noi)
  • eradicăm
(să)
  • eradicăm
  • eradicam
  • eradicarăm
  • eradicaserăm
  • eradicasem
a II-a (voi)
  • eradicați
(să)
  • eradicați
  • eradicați
  • eradicarăți
  • eradicaserăți
  • eradicaseți
a III-a (ei, ele)
  • eradi
(să)
  • eradice
  • eradicau
  • eradica
  • eradicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eradicare, eradicărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eradica DEX '09 DEX '98 DN

eradica, eradichezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.