7 definiții pentru epurativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPURATIV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.

EPURATIV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.

epurativ, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: épuratif] (Rar) Care epurează (1) Si: purificator.

EPURATIV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif].

EPURATIV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epurativ adj. m., pl. epurativi; f. epurati, pl. epurative

epurativ adj. m., pl. epurativi; f. epurativă, pl. epurative

epurativ adj. m., pl. epurativi; f. sg. epurativă, pl. epurative

Intrare: epurativ
epurativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epurativ
  • epurativul
  • epurativu‑
  • epurati
  • epurativa
plural
  • epurativi
  • epurativii
  • epurative
  • epurativele
genitiv-dativ singular
  • epurativ
  • epurativului
  • epurative
  • epurativei
plural
  • epurativi
  • epurativilor
  • epurative
  • epurativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epurativ, epuratiadjectiv

  • 1. Capabil să curețe. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: purificator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.