6 definiții pentru epurativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epurativ, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: épuratif] (Rar) Care epurează (1) Si: purificator.

EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.

EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.

EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif].

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epuratív adj. m., pl. epuratívi; f. epuratívă, pl. epuratíve

epuratív adj. m., pl. epuratívi; f. sg. epuratívă, pl. epuratíve

Intrare: epurativ
epurativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epurativ
  • epurativul
  • epurativu‑
  • epurati
  • epurativa
plural
  • epurativi
  • epurativii
  • epurative
  • epurativele
genitiv-dativ singular
  • epurativ
  • epurativului
  • epurative
  • epurativei
plural
  • epurativi
  • epurativilor
  • epurative
  • epurativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)