epizonă sf [At: LTR² / Pl: ~ne / E: epi- + zonă] (Glg) Zonă de șisturi cristaline formate în condițiile unui slab metamorfism regional, când temperatura și presiunea litostatică este scăzută, iar presiunea dirijată este ridicată.

EPIZÓNĂ s.f. (Geol.) Zonă superficială (până la 6 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [Et. incertă].

EPIZÓNĂ s. f. zonă de transformare metamorfică între suprafața Pământului și adâncimi de 4-6 km. (< fr. épizone)

epizónă s. f., g.-d. art. epizónei; pl. epizóne

epizónă s. f. → zonă

EPIZÓNĂ (< fr. {i}) s. f. Prima zonă de transformare a metamorfismului general, extinsă până la adâncimea de 6 km, caracterizată prin: temperatură joasă (-200°C), presiune litostatică scăzută, stres puternic și umiditate mare. Rocile formate (șisturi cloritoase, sericitoase, grafitoase, talcoase și filite) au textură șistoasă și luciu mătăsos.