EPITROP, epitropi, s. m. (Azi rar) 1. Tutore. V. curator. A venit vremea ca epitropii să se întrebe și să se sfătuiască ce e de făcut cu Constantin. GALACTION, O. I 115. Primise sarcina ce i se detese de tribunal să-i fie epitrop. MACEDONSKI, O. III 63. Fiind acum de măritat o fată foarte rară Ș-ai ei epitropi căutînd bărbat în altă țară. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. (Mold.) Administrator al unui bun, în special al averii unei instituții bisericești; efor. – Accentuat și: epitrop.