7 definiții pentru epitomă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epitomă sf [At: CANTEMIR, HR. 153 / V: ~om sn, ~me (pl: ~mi) / Pl: ~me / E: fr épitome, lat epitoma, epitome, ngr ἐπιτομή] (Înv) Rezumat al unei cărți, al unei lucrări etc. corectat(ă)
EPITOMĂ s. f. 1. abreviere, rezumat al unei opere. 2. manual rezumativ de istorie. (< fr. épitome, lat., gr. epitome)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epitom sn vz epitomă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epitome sf vz epitomă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epitomi[1] si vz epitomă
- Variantă fără accent, neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epitomă s. f., pl. epitome
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EPITÓMĂ (cuv. gr.) s. f. (În Antic.) Reproducerea sumară sau abreviată a unei opere cu caracter științific, istoric sau filozofic. Procedeul a cunoscut o mare dezvoltare în epoca romană când opera respectivă este desemnată cu titlu de breviarium și se referea cu precădere la lucrări de istorie (Titus Livius, Eutropius ș.a.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
epitomă, epitomesubstantiv feminin
- 1. Abreviere, rezumat al unei opere. MDN '00
- 2. Manual rezumativ de istorie. MDN '00
etimologie:
- épitome MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.