8 definiții pentru epitetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitetic, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr épithétique] 1 Care ține de epitet (2). 2 Care este exprimat prin intermediul epitetelor. 3 Bogat în epitete.

EPITÉTIC, -Ă, epitetici, -ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. – Din fr. épithétique.

EPITÉTIC, -Ă, epitetici, -ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. – Din fr. épithétique.

EPITÉTIC adj. n. 1. (Despre stil) Încărcat cu epitete. 2. Referitor la epitet. [< fr. épithétique].

EPITÉTIC adj. 1. (despre stil) încărcat cu epitete. 2. referitor la epitet. (< fr. épithétique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epitétic adj. m., pl. epitétici; f. epitétică, pl. epitétice

epitétic adj. m., epitétici; f. sg. epitétică, pl. epitétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPITÉTIC adj. (FON.) paragogic. (Formație lexicală ~.)

EPITETIC adj. (FON.) paragogic. (Formație lexicală ~.)

Intrare: epitetic
epitetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitetic
  • epiteticul
  • epiteticu‑
  • epitetică
  • epitetica
plural
  • epitetici
  • epiteticii
  • epitetice
  • epiteticele
genitiv-dativ singular
  • epitetic
  • epiteticului
  • epitetice
  • epiteticei
plural
  • epitetici
  • epiteticilor
  • epitetice
  • epiteticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)