epitet sn [At: URECHE, LET. I, 146/25 / V: (îvr) ~on, ~a sf / S și: (înv) ~the~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr épithète, ngr ἐπίθετον] 1 Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. 2 Figură de stil realizată printr-un determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.