2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epiteliom sn [At: ENC. ROM. / P: ~li-om / V: (înv) sf / Pl: ~oame / E: fr épithéliome] (Med) Tumoare malignă a epiteliului Si: carcinom.

EPITELIÓM, epitelioame, s. n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului, carcinom. [Pr.: -li-om.Pl. și: epiteliomuri] – Din fr. épithéliome, épithélioma.

EPITELIÓM, epiteliomuri, s. n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului, carcinom. [Pr.: -li-om] – Din fr. épithéliome, épithélioma.[1]

  1. Pl. și: epitelioame (vezi DEX’09) — LauraGellner

EPITELIÓM s.n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului; carcinom. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. epithélioma].

EPITELIÓM s. n. tumoare malignă a țesutului epitelial. (< fr. épithéliome)

epitelio sf vz epiteliom

*epiteliómă f., pl. e (d. epiteliŭ). Med. Tumoare canceroasă constituită de țesutu epitelial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!epitelióm (-li-om) s. n., pl. epitelioáme

epitelióm s. n. (sil. -li-om), pl. epiteliómuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPITELIÓM s. v. carcinom.

Intrare: epiteliom (pl. -oame)
epiteliom (pl. -oame) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiteliom
  • epiteliomul
  • epiteliomu‑
plural
  • epitelioame
  • epitelioamele
genitiv-dativ singular
  • epiteliom
  • epiteliomului
plural
  • epitelioame
  • epitelioamelor
vocativ singular
plural
epiteliomă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: epiteliom (pl. -uri)
epiteliom (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: -li-om
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiteliom
  • epiteliomul
  • epiteliomu‑
plural
  • epiteliomuri
  • epiteliomurile
genitiv-dativ singular
  • epiteliom
  • epiteliomului
plural
  • epiteliomuri
  • epiteliomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)