11 definiții pentru epistolie epistoliu

epistolie sf [At: CORESI, ap DHLR II, 545 / V: (îvr) ~liu (a: nct) sn / A și: ~tol~ / Pl: ~ii / E: lat epistolium, ngr ἐπιστολή] (Înv) 1 Scrisoare. 2 (Rar) Scrisoare (deschisă) adresată unei personalități sau unui grup de persoane (cu funcție importantă în ierarhia bisericească), în care se discutau unele probleme legate de credința creștină. 3 Epistolă (3). 4 (Rar) Epistolă (2). corectată

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Înv.) Scrisoare. – Din ngr. epistolí.

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Înv.) Scrisoare. – Din ngr. epistolí.

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Învechit și popular) Scrisoare. Unii soldați... prindeau a scrie pe coji de mesteacăn, pe scîndurele, pe bucăți de cartoane, epistolii de dor și amărăciune către cei din țară. CAMILAR, N. I 251.

epistolíe (înv.) s. f., art. epistolía, g.-d. art. epistolíei; pl. epistolíi, art. epistolíile

epistolíe s.f., art. epistolía, g.-d. art. epistolíei; pl. epistolíi, art. epistolíile

EPISTOLÍE s. v. scrisoare.

epistolie f. pop. epistolă: Epistolia Maicei Domnului. [Gr. mod.].

*epistolíe f. (ngr. epistolí). Vechĭ. Rar azĭ. Epistolă, scrisoare religioasă.

epistoliu[1] sn vz epistolie

  1. În original accentul lipsește — LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPISTOLÍE s. epistolă, scrisoare, (astăzi rar si fam.) misívă, (înv. și pop.) cárte, răváș, (reg.) scris, (prin Ban.) propís, (înv.) depéșă, poslánie, scriptúră. (Ai primit ~ mea?)

Intrare: epistolie
epistolie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epistolie epistolia
plural epistolii epistoliile
genitiv-dativ singular epistolii epistoliei
plural epistolii epistoliilor
vocativ singular
plural
epistoliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.