15 definiții pentru epistolar epistolariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epistolar, ~ă [At: MN (1836), 701/26 / V: (înv) ~iu (Pl: ~ii) / Pl: ~i, ~e / E: lat epistolaris, -rius, fr épistolaire] 1 a Care este propriu epistolei (2) Si: (îvr) epistoler (1). 2 a Privitor la arta de a scrie epistole (2) Si: (îvr) epistoler (2). 3 a (D. creații literare) Care este compus în formă de scrisoare Si: (îvr) epistoler (3). 4 a Care se referă la o scrisoare sau la scrisori Si: (îvr) epistoler (4). 5 a Privitor la o scrisoare sau la scrisori Si: (îvr) epistoler (5). 6-7 a, av (Care are loc) prin intermediul uneia sau mai multor epistole (1) Si: (îvr) epistoler (6-7). 8 sn Colecție de scrisori (publicate). 9 sn Carte care cuprinde indicații și reguli privitoare la modul de compunere a epistolelor (2). 10 sm (Îvr) Autor de epistole (2) Si: (rar) epistolier, (înv) epistolograf. 11 sm (Îrg) Poștaș.

EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în stil de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris.

EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris.

EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; (despre o operă literară) compus în formă de scrisoare. Gen epistolar. Stil epistolar. Roman epistolar.

EPISTOLÁR, -Ă adj. Referitor la arta de a scrie scrisori; compus în formă, în stil de scrisoare. // s.n. Carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. [Cf. fr. epistolaire, lat. epistolaris].

EPISTOLÁR, -Ă I. adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. ◊ colecție de scrisori publicate. (< fr. épistolaire, lat. epistolaris)

EPISTOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de epistole. Relații ~e. 2) Care are caracter de epistolă; realizat sub formă de epistolă. Stil ~. /<fr. épistolaire, lat. epistolaris

epistolar a. privitor la arta de a scrie epistole: stil epistolar. ║ n. culegere de scrisori.

*epistolár, -ă adj. (lat. epistolaris). Relativ la epistole, la scrisorĭ: stilu epistolar. S. n., pl. e. Colecțiune de scrisorĭ.

epistolariu, ~ie smn, a vz epistolar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epistolár2 s. n., pl. epistoláre

epistolár1 adj. m., pl. epistolári; f. epistoláră, pl. epistoláre

epistolár s. n., pl. epistoláre

epistolár adj. m., pl. epistolári; f. sg. epistoláră, pl. epistoláre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPISTOLÁR, -Ă adj. (cf. fr. épistolaire, lat. epistolaris): în sintagmele stil epistolar și text epistolar (v.).

Intrare: epistolar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epistolar
  • epistolarul
  • epistolaru‑
  • epistola
  • epistolara
plural
  • epistolari
  • epistolarii
  • epistolare
  • epistolarele
genitiv-dativ singular
  • epistolar
  • epistolarului
  • epistolare
  • epistolarei
plural
  • epistolari
  • epistolarilor
  • epistolare
  • epistolarelor
vocativ singular
plural
epistolariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)