10 definiții pentru epistil epistiliu

epistil sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: fr épistyl] (Aht) Arhitravă.

EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle.

EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle.

!epistíl (-pis-til/-pi-stil) s. n., pl. epistíluri

epistíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. epistíluri

EPISTÍL s. v. arhitravă.

EPISTÍL s.n. (Arhit.) Parte de antablament rezemată direct pe coloane; arhitravă. [< fr. épistyle, cf. gr. epistylion < epi – pe, stylos – coloană].

EPISTÍL s. n. arhitravă. (< fr. épistyle, lat. epistylium)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPISTIL s. (ARHIT.) arhitravă. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

Intrare: epistil
  • silabisire: -stil
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epistil epistilul
plural epistiluri epistilurile
genitiv-dativ singular epistil epistilului
plural epistiluri epistilurilor
vocativ singular
plural
epistiliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.