3 definiții pentru epistemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPISTÉMĂ s. f. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii. (< gr. episteme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epistémă s. f., g.-d. art. epistémei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPISTÉMĂ (< fr. {i}; {s} gr. episteme „cunoaștere”) s. f. Caracteristică generală a cunoașterii într-o anumită epocă și care asigură comunicarea între discursurile epistemologice ale diferitelor științe din acea epocă. Termenul a căpătat o mare circulație o dată cu lucrarea lui M. Foucault „Cuvintele și lucrurile” (1966).

Intrare: epistemă
epistemă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episte
  • epistema
plural
  • episteme
  • epistemele
genitiv-dativ singular
  • episteme
  • epistemei
plural
  • episteme
  • epistemelor
vocativ singular
plural