EPISTÉMĂ (< fr. {i}; {s} gr. episteme „cunoaștere”) s. f. Caracteristică generală a cunoașterii într-o anumită epocă și care asigură comunicarea între discursurile epistemologice ale diferitelor științe din acea epocă. Termenul a căpătat o mare circulație o dată cu lucrarea lui M. Foucault „Cuvintele și lucrurile” (1966).