episceniu sn [At: LM / P: ~niu / Pl: ~ii / E: fr épiscénium] Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic și folosită pentru amplasarea mașinilor.

EPISCENIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron. -niu. / < fr. épiscénium, lat. episcenium].

EPISCENIU s. n. construcție ca un etaj superior deasupra scenei, în teatrele antice. (< fr. épiscénium, lat. episcenium)

episceniu [niu pron. nĭu] (desp. -pis-ce-/-pi-sce-) s. n., art. episceniul; pl. episcenii, art. episceniile (desp. -ni-i-) corectat(ă)

!episceniu [niu pron. nĭu] (-pis-ce-/-pi-sce-), s. n., art. episceniul; pl. episcenii, art. episceniile (-ni-i-)

episceniu s. n. (sil. mf. -sce-) [-niu pron. -niu], art. episceniul; pl. episcenii, art. episceniile (sil. -ni-i-)