2 definiții pentru epirologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epirologíe s. f., g.-d. art. epirologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPIRO- (EPEIRO-) „scoarță terestră, mediu terestru”. ◊ gr. epeiros „pămînt ridicat, continent” > fr. épiro-, germ. id., engl. id. și epeiro- > rom. epiro- și epeiro-.~genetic (v. -genetic), adj., (despre mișcări tectonice) care are caracter oscilatoriu și care determină ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.

Intrare: epirologie
epirologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epirologie
  • epirologia
plural
genitiv-dativ singular
  • epirologii
  • epirologiei
plural
vocativ singular
plural