14 definiții pentru epilepsie

EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.

EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.

EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos care se manifestă prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței (denumită impropriu și «boala copiilor»). Tatăl copilului ne arată... că acesta are accese de epilepsie cînd ia o doză mai puternică de substanță tiroidiană. PARHON, O. A. I 284.

epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile

epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile

EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare.

EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].

EPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc. (< fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)

epilepsíe (epilepsíi), s. f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. Gr. ἐπιληψία (sec. XVIII, Cf. Gáldi 181), și modern din fr. épilepsie.Der. epileptic, adj.

EPILEPSÍE ~i f. Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, lat. epilepsia

epilepsie f. boală caracterizată prin convulsiuni periodice și prin o pierdere subită a cunoștinței și a sensibilității; poporul o numește eufemistic aboală, alteale, ceasul cel rău, ducă-se-pe-pustii și pedepsie.

*epilepsíe f. (vgr. epilepsía și epílepsis, apucare subită. V. cata-lepsie, pro-lepsă). Med. O boală nervoasă caracterizată pin [!] leșin și convulsiunĭ, numită popular boala copiilor, ducă-se pe pustiĭ, întimpinare [!] ș. a. – Vulg. pedepsie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. și pop.) nevóie, (pop.) năbădắi (pl.), pedepsíe, poceálă, răutáte, stropșeálă, boala-copíilor, boală-reá, ceas-rắu, ducă-se-pe-pustíi, răul-copíilor, (înv. și reg.) stropșíre, stropșitúră, (reg.) aboálă, apucát, prícină, alte-álea, (prin Transilv.) agîmbálă, (prin Munt.) malaónie, (prin sudul Transilv.) supăráre.

EPILEPSÍE (‹ lat.) s. f. Boală nervoasă caracterizată prin crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice; (pop.) boala copiilor. E. apare ca urmare a unor suferințe cerebrale infecțioase, toxice, metabolice, traumatisme, ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatică) sau fără cauză determinabilă (e. esențială).

Intrare: epilepsie
epilepsie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epilepsie epilepsia
plural epilepsii epilepsiile
genitiv-dativ singular epilepsii epilepsiei
plural epilepsii epilepsiilor
vocativ singular
plural