2 intrări

13 definiții

epilat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: epila] Depilare. corectată

epilat2, ~ă a [At: BARBU, PRINC. 129 / Pl: ~ați, ~e / E: epila] Depilat.

epila vtr [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: fr épiler] 1-2 A (se) depila.

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

epilá (a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză

epilá vb., ind. prez. 1 sg. epiléz, 3 sg. și pl. epileáză

EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler].

EPILÁ vb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler)

A EPILÁ ~éz tranz. (părul) A îndepărta de pe piele; a depila. /<fr. épiler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: epila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epila
  • epilare
  • epilat
  • epilatu‑
  • epilând
  • epilându‑
singular plural
  • epilea
  • epilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epilez
(să)
  • epilez
  • epilam
  • epilai
  • epilasem
a II-a (tu)
  • epilezi
(să)
  • epilezi
  • epilai
  • epilași
  • epilaseși
a III-a (el, ea)
  • epilea
(să)
  • epileze
  • epila
  • epilă
  • epilase
plural I (noi)
  • epilăm
(să)
  • epilăm
  • epilam
  • epilarăm
  • epilaserăm
  • epilasem
a II-a (voi)
  • epilați
(să)
  • epilați
  • epilați
  • epilarăți
  • epilaserăți
  • epilaseți
a III-a (ei, ele)
  • epilea
(să)
  • epileze
  • epilau
  • epila
  • epilaseră
Intrare: epilat
epilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epilat
  • epilatul
  • epilatu‑
  • epila
  • epilata
plural
  • epilați
  • epilații
  • epilate
  • epilatele
genitiv-dativ singular
  • epilat
  • epilatului
  • epilate
  • epilatei
plural
  • epilați
  • epilaților
  • epilate
  • epilatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)