2 intrări

17 definiții

EPILÁRE, epilări, s. f. Acțiunea de a (se) epila și rezultatul ei; depilare. – V. epila.

EPILÁRE, epilări, s. f. Acțiunea de a (se) epila și rezultatul ei; depilare. – V. epila.

epiláre s. f., g.-d. art. epilắrii; pl. epilắri

epiláre s. f., g.-d. art. epilării; pl. epilări

EPILÁRE s.f. Depilare. [< epila].

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

epilá (a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză

epilá vb., ind. prez. 1 sg. epiléz, 3 sg. și pl. epileáză

EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler].

EPILÁ vb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler)

A EPILÁ ~éz tranz. (părul) A îndepărta de pe piele; a depila. /<fr. épiler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: epila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) epila epilare epilat epilând singular plural
epilea epilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) epilez (să) epilez epilam epilai epilasem
a II-a (tu) epilezi (să) epilezi epilai epilași epilaseși
a III-a (el, ea) epilea (să) epileze epila epilă epilase
plural I (noi) epilăm (să) epilăm epilam epilarăm epilaserăm, epilasem*
a II-a (voi) epilați (să) epilați epilați epilarăți epilaserăți, epilaseți*
a III-a (ei, ele) epilea (să) epileze epilau epila epilaseră
Intrare: epilare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epilare epilarea
plural epilări epilările
genitiv-dativ singular epilări epilării
plural epilări epilărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)