epigramă f. 1. mică bucată în versuri care se termină cu o trăsură picantă; 2. fig. batjocură fină și mușcătoare. [Primitiv, în Grecia antică, inscripțiune (mai ales în versuri) săpată pe un mormânt sau pe o ofrandă depusă într’un templu; mai târziu, cugetarea, exprimată scurt și coprinzător, deveni satirică].